A rosa Niura (la rosa nera vernacolo) di Maria Cannatella

rosa nera tumblr_otd7iyhg7t1v0w904o1_640

Niura era chidda rosa, comu niuru era u culuri do’ so cori.

Chinu ri spine, assai, quanti i duluri dì la so Vituzza.

Ogni spina  era pi idda ‘na pugnalata a so’ anima.

Povira anima sula!

Ignorata da tutti, sulu picchì era guardata mali della genti.

Era biedda chidda rosa, chi profumava ri duluri. 

macari ca era niura.

Ma i so petali, eranu i cuperti prì a so anima,

chi a tenevanu calda, tutti i vuòti,

chi idda sì raffrìddava cu i soi stissi lacrime.

Picchì quannu cianciva a rosa niura nun profumava cchiù,

ma i so spini puncevanu sempri chiù assai.

maria Cannatella# concorso 28/9/18 

quinta classificata. riservati tutti i diritti.

foto: Tumbir